Pe culmile înţelepciunii


S Iftikhar Murshed
 27.02.2012


Pe când Socrate propovăduia inocenţa,  vocea misterioasă a oracolului din Delfi a proclamat că acesta este „cel mai înţelept dintre oameni” şi a motto-ul „Gnothi Seauton” (să te cunoşti pe tine însuţi) i-a fost dat. Aceasta, într-adevăr este prima etapă a cunoaşterii, însă conform lui Oscar Wilde, realizarea supremă a înţelepciunii este să recunoaştem că sufletul omului este necunoscut.

Respingerea acestui adevăr naşte o moralitate falsă care conduce la persecuţii şi violenţă în numele religiei. În Pakistan a radicalizat treptat societatea şi a dat naştere grupurilor teroriste, care, în goana lor neobosită după putere, au comis atrocităţi cu zel de prozelitism misionar. Masacrul dintre secte şi pogromurile împotriva non-musulmanilor au apărut cu o frecvenţă îngrozitoare şi sunt laitmotivul acestui articol.

Doar un singur incident trebuie menţionat aici. Violenţa dintre secte motivată politic a revenit în volatila vale Kurram pe 17 Februarie, când un atentator cu bombă a ucis 31 de şiiţi din tribul Turi în principala piaţă din Parachinar. Responsabilitatea atacului a fost revendicată de cunoscutul militant Fazal Saeed Haqqani, care, după despărţirea de liderul TTP Hakimullah Mehsud de anul trecut, a format un grup dizident cunoscut sub numele de Tekreek-e-taliban Islami.

Valea Kurram nu este străină de tensiunile dintre secte şi în special de vicioasele focare de violenţă care au izbucnit în 1982, 1996 şi 2007. Un armistiţiu incomod între suniţi şi şiiţi a fost semnat în cele din urmă la Muree în 2008, dar acordul a existat doar cu numele. Armata pakistaneză a lansat o operaţiune în 2011 şi acest lucru a dus la redeschiderea arterei rutiere Thall-Parachinar în octombrie. După ultimul atac sinucigaş cu bombă, drumul, care este singura legătură dintre regiune şi restul ţării, a fost din nou închis pe termen nelimitat. Toate consecinţele sunt clare.

Al-Qaeda şi toate facţiunile talibanilor, inclusiv cele din sudul provinciei Punjab, sunt fanatic anti-şiiţe. Ura turbată a comunităţii este împărtăşită de grupurile interzise Lashkar-e-Jhangvi şi Sipah-e-Sahaba, care acţionează acum sub numele de Ahle Sunnat wal Jamaat. Ambele, împreună cu Jamaat-ud-Dawa, reîncarnarea proscrişilor Lashkar-e-Taiba, sunt, de asemenea, principalele elemente ale Consiliului Difa-e-Pakistan (CDP).

 CDP, dominat de celule extremiste interzise, a primit acceptul să organizeze mitinguri în marile oraşe din Pakistan. Unica justificare ce a putut fi oferită de ministrul de interne Rehman Malik a fost că nu a putut face nimic, deoarece aprobarea unui amendament la legea anti-terorismului a fost în aşteptare la Senat în ultimii doi ani. Apoi a promis că ar suspenda imediat şeful secţiei de poliţie care ar permite unei organizaţii interzise să organizeze un miting într-o capitala federală. Urmare acestui angajament ridicol, DPC a demonstrat luni la Islamabad.

Incapacitatea membrilor Senatului de a asigura trecerea atât de vitală a unei părţi de legislaţie care are consecinţe grave pentru securitatea ţării, este de neiertat. Acest lucru contrastează puternic cu aprobarea lor promptă a celui de-al 20-lea Amendament Constituţional privind dezvoltarea fondurilor pentru 60 de senatori, chiar dacă 20 dintre ei se vor pensiona peste câteva zile.

Situaţia non-musulmanilor nu a fost mai puţin severă. Cu naşterea Pakistanului în 1947, şi în special după ce discursul lui Jinnah în faţa Adunării Constituante (11 August al aceluiaşi an), exista speranţa că ţara va deveni centrul de toleranţă religioasă şi de progres. Dar cu adoptarea Rezoluţiilor Obiective la şase luni după moartea lui Jinnah, Islamul a devenit religie de stat  şi non-musulmanii care, din dragostea lor pentru Pakistan au refuzat să migreze în India în timpul divizării, au devenit a doua clasă de cetăţeni.

Se spune că „durerea, spre deosebire de plăcere, nu poartă mască” şi spaima că non-musulmani vor fi decăzuţi în rândurile de jos ale societăţii pakistaneze era exprimată plin de zel prin pledoaria lui Sri Harish Chandar Chattopadhyaya, reprezentant în Adunarea Constituantă: „Eu nu mă consider membru al comunităţii minoritare. Eu mă consider ca fiind unul din cei „şapte crore” (70 milioane) pakistanezi. Permiteţi-mi să păstrez acest privilegiu ... Ce pot să le spun oamenilor mei pe care i-am îndemnat de atâta timp să rămânem în ţara unde s-au născut?”

Non-musulmanii au fost victime ale discriminării şi intoleranţei şi pentru ei lacrimile au devenit parte a experienţelor zilnice. Un studiu recent realizat de Pew Research Centre Forum on Religion şi Public Life au plasat Pakistanul ca a treia cea mai intolerantă ţară din lume în ceea ce priveşte acceptarea socială a celor care au alte convingeri religioase.

La două zile după uciderea celor trei medici hinduşi din Shikarpur pe 7 Noiembrie, US Comission on International Religious Freedom a publicat un raport detaliat privind discriminarea educaţională şi religioasă din Pakistan. Una dintre concluzii a fost că manualele de studii sociale, Islamiat şi Urdu, folosite de şcolile publice şi „madressahs” (seminarii religioase) deopotrivă, promovează prejudecăţile împotriva minorităţilor religioase.

International Centre for Religion and Diplomacy şi think tank-ul Sustainable Development Policy Institute au revizuit în comun mai mult de 100 de manuale care sunt utilizate în toate cele patru provincii ale ţării pentru elevii din clasele 1-10. Rezultatul acestui exerciţiu a arătat că au existat omisiuni intenţionate şi uneori chiar denaturarea istoriei. Există o singură menţiune despre non-musulmani care au adus recunoaştere ţării în diverse domenii.

De asemenea, echipa a intervievat 277 de elevi şi profesori din 37 de şcoli laice şi 226 de la 19 „madressahs” (seminarii religioase) şi acest lucru a relevat rezultate neaşteptate. Un uimitor procent de 80% dintre cadrele didactice din şcolile publice consideră non-musulmani „duşmani ai Islamului” în timp ce toţi profesorii de la seminarii consideră că minorităţile sunt tot cetăţeni din Pakistan. De asemenea, cei din urmă au avut o înţelegere mult mai bună asupra altor religii şi au demonstrat toleranţă faţă de astfel de convingeri.

Dar acest lucru a fost probabil nesincer, deoarece manualele folosite în „madressahs” prezintă non-musulmanii fie ca „kafirs” (necredincioşi) şi chiar mai rău, ca „murtad” (apostaţi) care merită să fie pedepsiţi cu moartea. Atacul asupra coloniei creştine Shantinagar-Tibbi în 1997 de către o mulţime de 20,000 de persoane, sinuciderea episcopului John Joseph la Sahiwal pe 6 Mai 1998, ultrajul asupra comunităţii creştine din Gojra în Iulie 2009 sunt doar câteva dintre incidentele care aduc ruşine ţării.

Un astfel de bigotism este departe de învăţăturile realer ale Islamului, care au fost cuprinse într-o scrisoare scrisă în 628 de către Sfântul Profet către comunitatea creştină. Originalul este păstrat de către călugării greci ortodocşi care trăiesc într-o mănăstire la poalele muntelui Sinai în Egipt:

„Acesta este un mesaj de la Mohamed ibn Abdullah, ca un legământ pentru cei care adoptă creştinismul, aproape şi de departe, suntem cu ei. Într-adevăr, eu şi urmaşii mei îi vom apăra pentru că şi creştinii sunt cetăţenii mei; în numele lui Allah, aceştia nu trebuie să fie forţaţi în niciun fel - judecători lor să nu fie daţi afară de la locurile de muncă şi nici călugării lor, de la mănăstiri ... Nimeni nu va distruge o casă a religiei lor pentru a aduce ceva de la ei în casele musulmanilor ... Nimeni nu-i poate forţa să călătorească sau să-i oblige să lupte. Musulmanii luptă pentru ei ... Bisericile lor trebuie respectate ...”

Acestea sunt cuvinte nepieritoare care pot anunţa renaşterea toleranţei aşa cum au conceput-o părinţii fondatori ai Pakistanului. Cu toate acestea, atenţia naţiunii este focusată pe probleme precum Mansoor Ijaz, acţiunile în justiţie împotriva primului-ministru şi audierile privind Balochistanul din Congresul SUA. Schimbarea este în aer şi incertitudinea predomină.                                                                                           


 

 

Articolul în original este disponibil la <http://www.thenews.com.pk/TodaysPrintWriterName.aspx?ID=&URL=S%20Iftikhar%20Murshed>